Statistici
mod_vvisit_countermod_vvisit_countermod_vvisit_countermod_vvisit_countermod_vvisit_countermod_vvisit_countermod_vvisit_counter
mod_vvisit_counterAzi699
mod_vvisit_counterIeri889
mod_vvisit_counterSapt. aceasta2003
mod_vvisit_counterSapt. trecuta3798
mod_vvisit_counterLuna aceasta20485
mod_vvisit_counterLuna trecuta18085
mod_vvisit_counterTotal1147678

We have: 23 guests online
Azi: Mar 29, 2017

Targul de la Bozovici

Poate va intereseaza o veche traditie din Almaj si anume targul de la Bozovici. Ce mai exista acum si cum a fost perceput odinioara “Târgul de la Bozovici”, puteti afla mai multe citind povestea de mai jos si accesand urmatorul link: 
http://www.radio-resita.ro/targ-la-bozovici

Târgul de la Bozovici

Târg ca la Bozovici nu se făcea niciunde în Banat. Erau târguri la Cacova, Deta, Ciacova, Vasiova (Naiverk), dar lume ca la Bozovici nu venea la nici un târg. Cu o zi, două înainte se îndreptau spre târg coloane de căruţe, turme de oi, care cu boi, oi, vaci, cai, capre, păsări. Apoi veneau cojocari, pielari cu hamuri, opinci, haine; ţigani cu căldări de aramă. Moţii cu căruţe cu coviltire aduceau ciubere, furci de lemn. Veneau oameni din Clisura Dunării - de la Răşava (Orşova) până la Socol, din Valea Căraşului, din părţile Lugojului, Caransebeş; chiar din Oltenia, Câmpia Dunării.

Bozovicenii erau oameni primitori. Fiecare casă avea oaspeţii săi din depărtări care erau bine primiţi şi ospătaţi; animalele băgate în grajduri, etc. Aceste târguri se făceau de patru ori pe an iar târgurile de săptămână se făceau în ziua de Vineri. Dintre toţi bozovicenii un caz deosebit prezenta Alimpie Piescu, om bogat, cu pământuri multe, cu livezi de pruni; avea în pivniţele lui răchie de 30 de ani; avea corlăţi (case) mari; mai avea un sălaş mare în Valea Bolovanului, unde ţinea câte 200-300 de oi. Într-un cuvânt era om bogat cum nu era altul în Valea Almăjului. Ciudăţenia lui era că primea oameni în gazdă, cu ocazia târgului şi cu orice ocazie. Cine cerea adăpost era bine primit. Oaspetelui i se dădea cameră curată, unde să doarmă, era omenit cu mâncare, băutură, hrană la animale. Şi omul se simţea ca la el acasă... Dar dimineaţa când oaspetele pleca Alimpie Piescu lua câte un ciomag şi îi trăgea o mamă de bătaie, de să-l ţină minte cât o trăi. Azi aşa, mâine aşa, i s-a dus vestea lui Alimpie în tot jurul Bozoviciului, încât oamenii se fereau ca de Dracu de a-i mai cere găzduire. Ducându-se vestea asta până în Valea Caraşului, Gheorghe Stivan, din Pătrovăţ, s-a hotărât să se ducă la el, să vadă de ce bate oamenii pe care-i găzduieşte. Şi pătroviceanu nostru era un om gospodar şi harnic şi îşi dădea seama că respectivul om nu-i bate degeaba, că aceşti oameni se făceau vinovaţi de ceva. Astfel că într-o dimineaţă Gheorghe Stivan prinse caii la căruţă şi plecă la Bozovici. Numai bine, pe înserate, ajunse la Alimpie Piescu, bătu în poartă iar din curte îi răspunse un om cam de 50 de ani, înalt bine făcut, îmbrăcat curat, cu o faţă veselă, zâmbitoare:

- Ce vânt te aduce pe la mine, ortace ?

- Apoi să-ţi spun ce vânt mă aduce la Dumneata...Eu sunt din Pătrovăţ şi am venit la Bozovici să cumpăr nişte porci, că am auzit că aici, pe la târg sunt mai ieftini ca pe la noi şi te-aş ruga să mă primeşti noaptea asta la Dumneata, căci nu am unde să dorm.

- Cu plăcere, măi ortace, te primesc, cum să nu te primesc. Văd că eşti obosit şi Dumneata şi caii. Trage căruţa la poarta grădinii. Mă duc să deschid uşa şi bagă căruţa în grădină.

Alimpie Piescu l-a dus la grajd şi i-a arătat unde să lege caii, de unde să le dea fân; la dus la o ladă cu porumb, spunându-i că poate să le dea cât doreşte, apoi l-a dus într-o cameră şi i-a arătat unde să se culce. Omul avea toată bunăvoinţa faţă de musafir.

După ca gazda i-a arătat ce trebuie să facă, Gheorghe Stivan s-a uitat cu mare băgare de seamă la toată gospodăria gazdei. Grajdul curat, măturat, fânăria bine aranjată, cu nici un fir de fân pe jos; grădina măturată, camera de dormit curată, patu' aşernut...ordine desăvârşită.

Seara călătorul a fost invitat la masă, de către stăpân, masă la care lua parte toată familia. Stăpânul a scos o bocală dă răchie, invitându-l să bea. Oaspetele a băut un pahar de răchie apoi a refuzat, cu politeţe, să mai bea altul, cu toate că gazda l-a invitat de mai multe ori. Pâine şi-a potrivit o bucată, ca s-o poată mânca toată, să nu-i rămână. La fel şi-a scos în farfurie o cantitate suficentă, ca să poată mânca. A mâncat omul cu grijă, ca să nu facă resturi pe masă. După mâncare gazda a adus o pocală de vin, cu aromă deosebită. Oaspetele a băut două pahare de vin, a mulţumit frumos şi cu toate insistenţele gazdei alt pahar nu a mai vrut să serveasă.

Apoi s-a dus la grajd, a luat pătura din căruţă, a pus în ea fân, ca să nu facă gunoi, a măturat în jur, lăsând locul curat, cum a fost. Când a dat grăunţe la cai a pus trei pumni de porumb, în traistă. După ce le-a dat apă, s-a dus şi s-a culcat. Dimineaţa când s-a sculat, s-a pregătit de plecare. A făcut patul în cameră, aşa cum l-a găsit la sosire, a măturat camera. A scos caii din grajd, i-a prins la căruţă, s-a întors şi a rânit, apoi a măturat grajdul, lăsându-l curat. După ce a terminat totul s-a dus la gazdă anunţânu-l că pleacă, după care s-a urcat în căruţă şi a plecat.

În timp ce el se pregătea de plecare gazda s-a dus să vadă camera în care a dormit, apoi s-a dus la grajd, în grădină, i-a deschis poarta, i-a dat mâna şi a invitat oaspetele să mai vină pe la el şi altădată. Nici vorbă de bătaie. Omul se aştepta ca din moment în moment gazda să ia vreun rotovei şi să-l croiască, după cum auzise. Văzând însă că gazda nu avea vreo intenţie de acest fel, Gheorghe Stivan a ieşit cu căruţa în stradă. A oprit căruţa şi s-a întors înapoi. A intrat în curte iar gazda mirată l-a întrebat dacă a uitat ceva.

- Frate Alimpi, nu am uitat nimic dar am venit să te întreb: cum de pe mine nu m-ai bătut, căci am auzit că pe toţi oaspeţii pe care i-ai găzduit, la plecare i-ai bătut rău de tot?

- Măi frate Gheorghe, dar de ce să te bat?! Eu nu bat oamenii de omenie, ca dumneata. Eu am bătut pe acei nesimţiţi, prost crescuţi, care nu ştiu să se poarte în casa omului. I-am primit pe toţi cei care mi-au cerut găzduire, cu aceeaşi bunăvoinţă cum te-am primit şi pe Dumneata. I-am invitat şi pe ei la cină. În loc să bea un pahar de răchie cum ai băut Dumneata, ei au băut pân' s-au îmbătat. Au început să vorbească ruşini către familia mea. În camera pe care le-am dat-o curată, unii au vărsat, alţii au făcut pe ei. Dimineaţa, în loc să-şi facă patul, aşa cum ar trebui, au lăsat aşternutul vraişte, camera plină de gunoi, cum şi-au curăţat opincile. Când au dat fân la cai, de la fânărie şi până la grajd au făcut numai fân; au umplut ieselea ca pentru patru cai, fân pe care l-au tras pe sub ei; din lada cu porumb nu au pus trei sau patru pumni, aşa cum se pune, au umplut trăştile iar caii l-au răsfirat prin tot grajdul. Dimineaţa când au plecat au lăsat grajdul plin de balegă şi gunoi... Apoi, dragă frate, dacă eu ţi-am făcut bine şi te-am primit în casa mea, ţi-am dat pat, masă, grajd, nutreţ la cai, atunci pretind să te comporţi ca un om civilizat. Să-ţi curăţ eu gunoiul pe care l-ai lăsat în urma ta?! Cu Dumneata e altceva. Am văzut că Dumneata ţi-ai dat seama de rostul casei mele. Cum ai găsit la sosire, aşa ai lăsat şi la plecare. Şi atunci de ce să te bat?! Dumneata ai fost un om de omenie. Pe oaspeţi ca Dumneata îmi face mare plăcere să-i primesc. Şi chiar te rog, de câte ori treci pe aici sau ai treabă în Bozovici, totdeauna eşti bineprimit în casa mea. Pe acei pe care i-am bătut pentru prostia lor i-am bătut, ca să înveţe minte cum să se poarte când intră în casă străină, să nu fie mitocani.

- Frate Alimpi, am să-ţi spun şi eu, că nu am avut nici o treabă în Bozovici; am venit anume ca să văd pentru ce ţi s-a dus vestea în tot jurul, că după ce faci bine oamenilor, îi baţi. Eu am cam bănuit care-i cauza dar am vrut să mă conving. Bănuiam eu că ceva nu-i în regulă şi îţi dau dreptate, pentru că omul harnic, omul bine crescut, trebuie să ştie cum să se poarte în casă străină; să nu se manifeste ca un porc. Şi acum te las cu bine, dragă prietene şi la rândul meu te invit şi eu pe Dumneta pe la mine.

Gheorghe Stivan a mulţumit încă odată pentru facerea de bine şi a plecat acasă. A povestit la mulţi oameni întâmplarea cu bătăiuşul de la Bozovici. De la el am auzit-o şi eu. Şi am crezut că e bine să o ştie cât mai mulţi oameni, spre folosul lor.

Balica Ion

sursa: www.banaterra.eu

 

 

Ultimele articole

Cele mai citite

Hai cu noi pe facebook!
Parteneri media

Ziua de vest
Banaterra

Ziare Timisoara - toate stirile din timisoara aici!

Impresiile dvs.
Banatul de Sud este străbătut de 4 văi principale: Valea Almăjului, Valea Berzavei, Valea Carasului si Valea Dunãrii Valea Almãjului sau Almăjul este una dintre cele mai caracteristice din aceste văi, deosebindu-se de toate celelalte nu numai prin conturui ei geografic, care defineste un tinut aparte, Tara Almăjului. ci si profilul ei sufletesc care defineste o lume aparte, lumea almăjenilor. Inchisă intre munti, ca intre zidurile de piatrã ale unei cetăti, drumurile de ...

prof. Nicolae Ursu
Mar 10, 2011
Parteneri
Giroc-Chisoda
Comunitatea online a locuitorilor din Giroc si Chisoda
Valea Almajului
Informatii utile despre Valea Almajului
Ziare Timisoara
Ziare Timisoara - toate stirile din Timisoara aici!
Dumbravita Timis
Comunitatea online a locuitorilor din Dumbravita, jud Timis.
Repere Almajene
Informatii despre Valea Almajului (fostul site silviuvelcota.com)
Legaturi utile
Frumusetile naturale ale Banatului
cu localitătile climatice-balneare si cataractele Dunării de Ing. Ion Păsărică
In afara gloriei
de Ion Marin Almajan
Matusa mea Maria Theresia
de Ion Marin Almajan