Nu cu mult timp în urmă, în 19 iulie 2013, a trecut la cele veșnice, profesorul Andrei Hell. Înaintea acestui trist eveniment, cu circa o săptămână, prof. Andrei Hell s-a aflat la Bozovici, la o întâlnire a unei generații de foști elevi ai săi care au absolvit Liceul din Bozovici în urmă cu 50 de ani.
Am avut fericita ocazie să-l întâlnesc din nou, pe profesorul de matematică și fizică din liceu, pe care l-am avut ca model de dăruire pentru discipolii săi. Am depănat amintiri, am povestit unele întâmplări mai deosebite din viața de zi cu zi.
Când m-a întâlnit, după spusele dânsului, mi-a dat un citat de la prof. Ileana Crașovan: E ușor să scoți un om din Almăj dar, pentru cei care l-au cunoscut, este imposibil să le scoți Almăjul din suflet! Și prof. Andrei Hell avea Almăjul în suflet, prin elevii pe care i-a învățat, oamenii pe care i-a cunoscut, prin locurile pe care le-a văzut!
Una dintre întâmplările care i-a rămas întipărită în minte, de pe vremea când era profesor la Bozovici, este următoarea: De 1 Mai, a organizat o excursie cu clasele a VIII-a și a IX-a (unde era diriginte), pe Valea Poneasca, cu gândul de a ajunge la Văliug. Nu au ajuns acolo, dar la întoarcere, când au ajuns la tabăra de la Poneasca, au avut surpriza să constate că din cele două camioane cu care au venit, s-a întors doar unul. Bun organizator, prof. Andrei Hell a hotărât să se întoarcă numai elevele cu acest camion, iar elevii să meargă pe jos până la Bozovici (circa 16 km), dar ei să-și pună bagajele în camion. Profesorul nu și-a pus bagajele în camion, așa că, după circa 10 km parcurși, excursioniștii erau cam obosiți și flămânzi. Cum domnul profesor mai avea merinde (tocmai venise fratele din Sântana cu un pachețel de la mama sa), a hotărât să împartă pâinea și slănina în 20 de porții (erau de fapt 19 persoane, dar mi-a explicat că împărțirea la 19 e dificilă!). Mai avea și o cutie cu prăjituri uscate rotunde, un fel de biscuiți, pe care a distribuit-o excursioniștilor, limitând numărul de bucăți pe persoană.
La sfârșitul acestei ”mese copioase”, a constatat că au mai rămas câteva prăjituri și a hotărât, pentru cei mai înfometați, să ia prăjituri din cutia care se transmitea din mână în mână. Între timp, se lăsase noaptea. După parcurgerea șirului format din cei 19 excursioniști, nu mică i-a fost mirarea când a constatat că nimeni nu a mai luat nici o prăjitură! Ca o concluzie, iată SOLIDARITATEA ALMĂJANĂ!
Ar mai fi multe de povestit. A rămas că revine la Bozovici, în anul viitor, când una dintre promoțiile la care a fost diriginte, va avea întâlnirea de 50 de ani, iar eu l-am invitat să vină și peste 2 ani, când promoția mea va avea întâlnirea de 50 de ani. Mi-a promis că da, numai să fie sănătos ...
S-a reîntors în Germania, undeva în zona Karlsruhe. Mi-a povestit că strămoșii lui au venit la Sântana, de undeva din acea zonă, o dată cu venirea șvabilor în Banat. După ce s-a pensionat, a început să-și caute obârșia. Întâmplarea a făcut că în Germania, s-a stabilit într-o localitate la doar câțiva kilometri de locul din care i-au plecat străbunii!
Ajungând acasă, în Germania, i-a povestit soției cât de bine s-a simțit în Almăj, la această ultimă vizită, și din păcate, chiar ultima...
Dumnezeu să-l odihnească în pace!
Prof.dr.ing. Alimpie IGNEA
Mulțumim redacției revistei Almăjana, pentru permisiunea de a publica articolul anexat (Anul IX, nr.3 (27)/2007, p.2 3 şi 47 48)