Eftimie Murgu s-a născut la Rudăria în anul1805 şi a decedat la Budapesta în anul 1870. În perioada postbelică, osemintele lui au fost aduse la Lugoj. A fost jurist şi profesor de filosofie, om politic, deputat în parlamentul revoluţionar maghiar în timpul Revoluţiei de la 1848, apoi avocat în Budapesta. După cursurile primare făcute în Almăj, continuă studiile la Caransebeş, apoi facultatea de filosofie din Szeged, pe care o termină în 1827. În 1830 devine absolvent al facultăţii de drept de la Universitatea din Pesta, pentru ca în 1834 să obţină titlul de doctor al Universităţii din Pesta, specialitatea - drept universal. Eftimie Murgu a fost unul dintre cei mai mari clarvăzători revoluţionari democraţi, una dintre marile personalităţi paşoptiste. În iarna anului 1848, Eftimie Murgu era la a doua detenţie. În anul următor revoluţiei, Eftimie Murgu votează detronarea habsburgilor cât şi noua lege a naţionalităţilor care cuprindea şi obţinerea unor drepturi minimale pentru români. Pentru curajul avut la votul împotriva habsburgilor este arestat în 1849 şi condamnat la moarte în Arad, pentru "înaltă trădare faţă de monarhia habsburgică". Pedeapsa i se comută la patru ani închisoare pe care-i va executa în închisoarea din Iosefstadt din Boemia.