Gheorghe Nedici s-a născut în anul 1877, la Lăpuşnicu Mare ca fiu al preotului din localitate. Şcolile urmate în Banat şi Austro-Ungaria, i-au permis cunoaşterea limbilor germană şi maghiară, dar studierea literaturii de specialitate l-au determinat să înveţe şi italiana, franceza şi engleza.
Este unul dintre cei mai cunoscuţi specialişti români în domeniul cinegetic şi în istoria legislaţiei cinegetice şi silvice. Absolvent de ştiinţe juridice, Gheorghe Nedici s-a afirmat ca reformator al domeniului cinegetic romanesc, atât din punct de vedere legislativ şi organizatoric, cât şi al învăţământului în domeniul silvic.
Imediat după Marea Unire, pe baza unui vast studiu al legislaţiei din cele mai importante ţări europene, participă la elaborarea „Legii pentru Protecţia Vânatului şi reglementarea Vânătoarei“, promulgata în octombrie 1921. Această lege a fost folosită ca bază şi sursa de inspiraţie pentru modernizarea legislaţiei de vânătoare din majoritatea ţărilor din Europa, cum ar fi legea de vânătoare a Germaniei din 1934, dar şi din alte ţări.
În anul 1923 este numit ca profesor titular definitiv la Catedra de drept şi legislaţie silvică şi de protecţia pescuitului şi vânatului, la Şcoala Politehnică din Bucureşti.
Gheorghe Nedici s-a ocupat de procesul de creştere sistematică a fazanului în Romania. A organizat primul muzeu de vânătoare în anul 1932. Este autor al unor lucrări şi cărţi de specialitate dintre care cităm: „Creşterea artificială a fazanului pe baza naturala” (în germ.), aparută în 1932 în Germania şi tradusă în mai multe limbi (croată - 1933, cehă – 1933 şi italiană - 1939), “Clipe de vrajă”, aparută în 1935, o carte cu amintiri de vânătoare, „Vânătoare în Romania”(în germ,), aparută în 1936 şi reeditată în Germania în anul 2006, „Istorii a vânătoarei şi a dreptului de vânătoare” aparută în 1940.
Gheorghe Nedici a fost consilier la Înalta Curte de Casaţie din Bucureşti şi membru al Academiei de ştiinţe din 1937. Moare în anul 1941 în Bucureşti.