Cu o întârziere regretabilă, ce ne aparține, vă punem la dispoziție un poem încărcat de nostalgie, de imagini neconfundabile, de dor și poate ... despre o continuare la "Amintiri despre țărani"

Nedeia de la Dalboșeț

Oarna lui Plearcă ăl bătrân
sfredelește văzduhul,
trezește ciurezii din somn,
zburătăcește bribeții,
și se îngână cu mierlele.
Broanca lui Aurel Moroniu
ține biglaitul, cutremurând teii, fagii din Tâlvă,
sărcinerii cu trifoi,
și crucile din morțărie.
La poșovaică, Ion Piță,
taie lumina aurie cu securea
opincile sale cu gurgui
scriu în țărâna gălbuie,
răvaș de neuitare pentru nepoți.
Pe un ciupag, un suflet de muiere,
a trmis carce omului ei,
mort în bătaia dintâni.
Sănătace, Uico Ioane!

Ion Marin AlmăjanTimișoara, 7 septembrie 2013