Emil Mihai Brancovici s-a născut la Bozovici în anul 1865. De profesie inginer chimist, absolvent al Facultăţii de ştiinţe din Nancy, a avut preocupări în legătură cu studiul comerţului. La înfiinţarea Academiei de Înalte Studii Comerciale şi Industriale în 1913, Emil Brancovici devine profesor definitiv la catedra de comerţul cerealelor şi al derivatelor.
După inaugurarea Palatului Academiei Comerciale (1926) – astăzi cladirea Ion N. Angelescu (rectorul din perioada 1924-1929), prima prelegere ce a fost ţinută în amfiteatrul I, de către prof. Emil Brancovici, a fost "Tehnica comercială a mărfurilor şi uzanţele comerciale în decursul veacurilor".
Profesorul Emil Brancovici de la Academia Comercială a fost deputat (1926) şi senator (1931), din partea P.N.L. A fost arestat în 1951 şi închis la închisoarea din Sighet.
În perioada anilor 1930, împreună cu preotul Novacovici din Gârbovăţ a avut concesiuni definitive pe teritoriul comunelor Gârbovăţ şi Şopotul vechi pentru zăcămintele de huilă însă cu o putere cantitativă mai redusă, motiv pentru care exploatarea s-a dovedit nerentabilă.
A redactat o serie de studii care au fost publicate în diferite reviste de specialitate româneşti şi străine. Dintre lucrările sale pot fi citate:
1. Dobrogea, un răspuns la adresa asociaţiei scriitorilor, savanţilor şi artiştilor bulgari,
2. Organizarea comerţului de cereale în România,
3. Tehnica comerţului cu cereale,
4. Clasificarea cerealelor,  lucrare apărută în 5 limbi.
În 1942, E.M.Brancovici publică lucrarea Rostul omenirii - părerile omului de pe stradă, Tipografia Cartea Romaneasca, 207 pag.
Se stinge din viaţă, la Bucureşti, în anul 1957.