Eftimie Gherman (1894 – 1980), a fost fiul unei familii sărace din comuna Lăpuşnicu Mare. A fost nevoit să abandoneze şcoala după numai şase clase şi să muncească pentru a-şi întreţine familia. De tânăr s-a înrolat în mişcarea socialistă şi a fost condamnat la moarte în timpul primului război mondial.
A ajuns deputat social-democrat în Parlamentul României, unde a activat între 1920 şi 1938. A iniţiat şi sprijinit construcţia Casei de cultură din Lăpuşnicul Mare, una dintre cele mai moderne construcţii de acest tip pentru acea vreme. În 1947, pentru a nu fi arestat, a fost nevoit să fugă în Franţa, unde s-a alăturat Internaţionalei Socialiste. A început să editeze „România muncitoare", avându-i ca principali colaboratori pe Grigore Gafencu şi Virgil Ierunca şi a colaborat la radio BBC şi Romania Liberă. În 1977, s-a repatriat şi a murit în comuna natală.