Marile plăgi ecologice ale României, generate din lăcomie, nepăsare și corupție, care atacă din ce în ce mai puternic pământul, peisajul, habitatul și, tot mai grav, istoria noastră, iată a ajuns, din păcate, să loveaseă și în singurele și extrem de puține zone sănătoase din țara noastră, mai precis în Țara Almajului sau Valea Miracolelor, pentru a folosi frumoasa metaforă a poetului almăjan Iosif Băcilă.
În dupa amiza zilei de ieri, 15 februarie, am aflat, cu consternare, că se încearcă, sub eticheta nevoii de energie verde, distrugerea râului Nera (Nergăniul nostru), printre ultimele râuri rămase în mare parte naturale de la izvoarele din Semenic și pâna la vărsarea în Dunăre.
Fiind almăjan (născut, crescut și revenit mereu în Almăj), sunt conștient de faptul că Valea Almăjului se află în pragul colapsului economic și social, colaps generat de cei 40 de ani de comunism și de peste 25 de ani de nepăsare și nepricepere a autorităților de toate felurile.
Faptul că populația Almăjului s-a înjumătățiț în perioada 1945-20l6, prin emigrație internă și externă, a cauzat deșertificarea socială gravă și îmbătrânirea drastică a satelor. Evenimente demografice generatoare de viață și vitalitate a satelor almăjene, precum nunțile și botezurile, sunt tot mai rare, luând, din păcate, locul acestora, înmormântările tot mai dese.
În asemenea circumstanțe, ceea ce ar trebui să fie cheia de boltă a evoluției satului almăjan, ca de altfel a tuturor satelor românești, dezvoltarea rurală durabilă, este o himeră, o rara avis în Valea Almăjului. Dacă nu ar mai exista câțiva țărani bătrâni în Prigor, Pătaș, Borloveni, Bănia sau în Buceaua, vârstnici dar cu dragoste de pământ, de oaie, de vacă și de prun, practic, în Almăj, nu am mai vedea niciun tractor, nicio căruță. nicio colibă, nu am mai găsi nicio felie de brânzâ tradițională de oaie sau o cană de lapte sau, din când în când, câte un pahar de țuică bună, autentică.
Iată de ce, cred cu tărie, că șansa și viitorul Almăjului sunt legate intrinsec de potențialul natural, de peisajul fără egal ca frumusețe, de spațiul ecologic nealterat (încă) și, mai cu seamă, de capacitatea noastră, a celor de azi și de mâine, de a pune în valoare, prin proiecte economice și culturale, aceste potențialități almăjene.
Mesajul meu, ca profesor și cercetător, dar, mai presus de toate, ca almăjan, este "nu distrugeți cele mai de preț daruri lăsate nouă, celor de azi, de Dumnezeu și de generațiile precedente: natura, biodiversitatea, peisajul, tradițiile și obiceiurile străbune. Să le valorizăm și să le valorificăm, prin economie, prin agricultură, prin agroturism“.
Și, în final, o rugăminte: Dragi almăjeni, lăsați Nergăniul să curgă natural, de la izvoarele din Semenic, domol prin Țara Almăjului, năvalnic prin cheile sale lungi și sălbatice și să se verse lin în Dunăre, așa cum l-a rânduit Dumnezeu și l-au păstrat, de milenii, păcurarii noștri!
Prigor, 16 februarie 2016
Acad. Păun Ion Otiman