Am unele amintiri, poate incomplete, referitoare la sărbătorirea Sfintelor Paşte la Bozovici şi cred, că ele nu diferă prea mult de cele întâlnite în alte localităţi din Almăj. Poate fi frapant, dar unele obiceiuri cred că îşi au originea din perioada graniţei. Dar să derulez amintirile.
Se zice că denumirea de Crâst, dealul cu cele trei cruci din brusă, ar proveni de la procesiunea Calvarului desfăşurată de catolicii din Bozovici în Săptămâna Patimilor, obicei despre care am auzit şi care s-a păstrat până prin anii 1940.
Doresc să relatez însă, unele obiceiuri la care am asistat ca martor sau chiar am fost participant; din momentul în care se punea în biserică Sfântul Mormânt, acesta era în permanenţă păzit de doi membri ai unei gărzi militare.
Garda era formată din circa 10 juni care aveau un comandant, un fel de caporal de schimb, cu rolul de a schimba garda de la Sfântul Mormânt la fiecare trei ore şi de a comanda garda cu ocazia procesiunilor legate de sărbătorirea Sfintelor Paşte.
Ţinuta obligatorie a membrilor gărzii se baza pe portul popular care conţinea şi căputul (paltonul) şi o căciulă purtată după moda dacă, împodobită cu o pană de curcan, iar ca armament, până la venirea raionului, o puşcă carabină sau puşcă de vânătoare (împrumutate de la deţinători), după care au fost înlocuite cu nişte halebarde, confecţionate de unul dintre cloanfării nemţi care mai existau pe atunci la Bozovici, armament care se mai foloseşte şi azi (vezi câteva fotografii cu gărzile din perioada anilor 1940; pe ultima fotografie este consemnat: 1945 Garda de tineri la mormântul lui Isus. Comandant Marin Ruva).
La miezul nopţii, când clopotul mare vestea Învierea Domnului şi se pornea litia cu prapurii prin sat pe un traseu bine stabilit, întregul corp de gardă, împreună cu comandantul, se plasau de o parte şi de alta a baldachinului sub care stăteau preoţii. În punctele de oprire ale procesiunii, garda executa anumite comenzi ca: prezentarea onorului şi chiar executarea focului (cu gloanţe oarbe).
Deoarece la Bozovici se merge la morţărie în ziua de luni a Sfintelor Paşte, în cadrul litiei care pornea de la biserică, era şi corpul de gardă (de regulă mai numeros deoarece era completat şi cu unii vânători) şi care însoţea procesiunea pe întregul parcurs. Îmi amintesc că pentru copii, momentul cel mai spectaculos era la plecarea procesiunii din spatele bisericii, cînd membrii gărzii trăgeau un foc de salut. Evident că noi copiii, căutam să fim cât mai aprope de gardă, dar pentru a ne proteja auzul, aveam grijă să ne punem degetele în urechi ...
Un alt obicei, care după părerea mea ţinea tot de militarizarea din graniţă, îl reprezintă copiii de la închinat, (cu răpizile); era vorba despre un grup format din 8 adolescenţi care în afara unor veşminte specifice, aveau un steag, o cruce, două sfeşnice şi patru răpizi care reprezentau un soare cu o icoană în centru, prins pe un baston. În cadrul grupului, exista o ierarhie în ordinea de mai sus. Acest grup participa la liturghia sărbătorilor împărăteşti şi deci, inclusiv la Sfintele Paşte (cu veşminte negre se participa şi la mort, recompensa fiind un colac, o lumănare şi o batistă). În timpul liturghiei, la diferite momente, se executa o anumită figură din cele 8 învăţate, care constau într-o anumită poziţionare a formaţiei şi respectiv, a piesei pe care o aveau în dotare. Din păcate, o dată cu venirea raionului la Bozovici şi acest obicei a încetat.
